Pierde traducția în greutate en anglais

Alecu Russo

Un comentariu Argument Ancheta revistei Vatra consacrată fenomenului cultural complex al traducerii îşi propune să abordeze câteva aspecte importante, de la traducerea percepută ca rescriere, la posibilităţile şi şansele unei traduceri literare reuşite, la condiţia traducătorului sau la receptarea activităţii de traducere, până la aporiile şi impasurile pe care le presupune traducerea sau la statutul traductologiei ca ştiinţă a transpunerii unei opere literare pierde traducția în greutate en anglais limbă în alta.

Ce este, de altfel — ne întrebăm — traducerea? Este o ştiinţă, în care subzistă şi o doză de artă rafinată a translaţiei literaritărţii dintr-un context lingvistic, istoric, social în altul? Cum se legitimează traducerea, ca intermediar al echivalenţelor culturale, într-o lume a globalizării şi multiculturalismului?

Există afinităţi între traducători şi cărţile traduse? Sunt, mai mult sau mai puţin vizibile, cazurile de traducători îndrăgostiţi de scriitura autorilor traduşi?

Sunt doar câteva întrebări, la care se adaugă şi altele, desigur.

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

În România există, în momentul de faţă, nuclee de traducători în jurul unor edituri Humanitas, Polirom, Paralela 45, Rao etc. Au acestea capacitatea de a forma tineri traducători, de a modela şi experimenta instrumente adecvate de traducere?

Cum s-ar putea defini traducerea? Este ea afecţiune faţă de cartea tradusă, e o aventură a glisării dintr-o literatură în alta, e magia găsirii echivalenţei spirituale fericite? Ce este traducerea? Este profesie, vocaţie, hobby, sau puţin din toate acestea? Ce probleme ridică, pentru traducător, limba-sursă, dincolo de cele dificultăţile lingvistice, sau denotative?

Există obstacole în calea unei traduceri reuşite, obstacole de ordin conotativ, sau care derivă din contextul socio-cultural şi istoric distinct? Aventura traducerii este, în fond, aventura formelor literare care îşi caută noi veşminte lexicale, în evoluţia lor neîncetată în labirintul literaturii. Ce sentimente are, oare, traducătorul, atunci când începe să traducă o carte, întorcând fiecare cuvânt, fiecare enunţ pe toate părţile, încercând să traducă ceea ce pare, la o primă vedere, intraductibil?

grăsime arderea intensității scăzute sau ridicate

Dar ce este, de fapt, intraductibil? Una dintre cele mai importante şi mai dificile probleme ale traducerii este cea a aspectului său unitar din unghiul limbii, al stilului şi al tonalităţii ireductibile. Cum se poate rezolva o astfel de problemă? Prin omogenitate, prin unitate estetică a traducerii, cum crede Mounin?

arde brioșă top grăsime

Din această pierde traducția în greutate en anglais, traducerea este o cale de acces la Celălalt, un vehicul de sens şi valoare estetică dintr-o limbă în alta, legitimând o şansă posibilă de sincronizare cu universalitatea. Ce se pierde şi ce se câştigă printr-o traducere? Poate o traducere să transpună cu fidelitate haloul stilistic al textului din pierdere în greutate jindal nature cure Poate ea să câştige alte sensuri, să achiziţioneze alte nuanţe semantice sau estetice în afară de cele din limba-sursă?

Care este statutul traducătorului? Ce este, de fapt, el? Cu speranţa că dosarul revistei Vatra despre traducere aduce puncte de vedere, accente şi nuanţări inedite, necesare, ne exprimăm încrederea că demersul nostru va avea un ecou cât mai mare în rândul traducătorilor români de astăzi.

Colaboratorilor noştri care au răspuns provocării şi întrebărilor noastre, le mulţumim şi îi asigurăm, totodată, de întreaga noastră preţuire. Când aţi început să traduceţi? Mergeam cu ea și la munte, ascunsă sub cămașă, pe vremea când mă perfecționam în meseria de călcător de fân pe claie. Uneori tata mă împungea cu un colț al furcii când îmi arunca sus pala de fân, căci eu mă învârteam în jurul parului tot rumegând sensul vreunui cuvânt și nu prea eram atent la mișcările lui.

Nu-mi venea să cred. Cum să folosești în limba franceză, îmi ziceam eu, echivalentul unui regionalism de pe la noi?! Nu mai cum pierzi greutatea fără a încerca minte cum am rezolvat problema; abia mult mai târziu am înțeles că terminologia acelor rafinați poeți moștenise protocolul poeziei trubadurești căreia i se adăuga concepția serafică petrarchistă care diviniza femeia, totul fiind puternic determinat de simboluri de pildă roza însemna vârsta tinereții sau deplina înflorire a frumuseții etc.

Eram mereu intrigat să văd că nu se potriveau măsurile, nu rezulta melodia, bașca rimele, iar problema lor mi se părea imposibil de depășit. Am învățat abia mai târziu să chinuiesc cuvintele, să le comasez, să le prescurtez bombardându-se cu liniuțe de unire sau cu virgulițe apostrofice, dar asta m-a făcut mai degrabă să evit ulterior metodele de schingiuire, pe care eu nu le aplic acum mai deloc, adică prefer cuvintele întregi și sensurile bine etalate, iar dacă rimele nu sunt generoase, mai bine le evit.

De fiecare dată motivul traducerii venea din faptul că textul… rezista la traducerea mea. Nu prea se lăsa îmblânzit. Se declanșase deja scandalul după ce în primul număr noi publicaserăm acel text din Heidegger. Nu știu ce anume era prevăzut să apară pe paginile din mijloc în numărul al doilea, probabil un alt text filozofic, dar nu de Marx. Cert este că tovarășii de la UASCR au scos ceea ce se afla în cele două pagini și nu știam cu ce să le înlocuim în răstimp de 24 de ore.

Eu în acea vreme citeam în franceză minunatul poem roman în proză Hyperion al lui Hölderlin, într-o ediție probabil prescurtată, și mă încânta tonul acelei proze de călătorie prin Grecia, precum și delicatețea profilului personajului feminin numit Diotima, fără să știu că se ascundea îndărătul pierde traducția în greutate en anglais chiar amorul ilicit al poetului, cu toată acea exaltare imnică în general.

Așa că, fără să stau prea mult pe gânduri, m-am angajat să umplu eu cele două pagini ale revistei, cam douăzeci de pagini dactilografiate, în răstimp de o zi și ceva. Iar pentru controlul științific Peter Motzan s-a oferit să verifice în germană traducerea mea, ștergând astfel și măgăria de principiu pe care o concepusem eu, adică să traduc prin intermediul unei traduceri ceea ce m-am străduit să nu mai fac niciodată după aceea, cu două sau trei excepții pe care le-am anunțat de fiecare dată, de pildă un ciclu recent tradus din Tranströmer prin traducerea franceză, căci nu am rezistat tentației de a avea propriile mele traduceri din marele suedez.

În cazul lui Hölderlin greutatea abia începea. Traducerea mi-a luat mai mult de două zile, am învățat în această situație de urgență cât de greu e să stăpânești un text, de la sensurile semantice la muzicalitate, dacă se poate și respectând o anumită atmosferă, un stil. Se pare că nu a fost o catastrofă, din moment ce prietenul meu Peter a modificat doar în foarte puține locuri. La mulți ani după aceea am recitit însă traducerea, dar am fost dezamăgit pe alocuri. Textul ar fi avut nevoie să se mai așeze, să îl iau din nou la rost.

pierderea în greutate sa oprit pe duromine

Dar pe atunci nu știam ce știu astăzi. Este ştiinţă, este artă, e scriere sau rescriere? Mi-ar fi plăcut să am un dascăl cu care să interpretăm un semestru întreg texte din Sfântul Augustin, să zicem, dar pe la noi nu exista acea practică, cu excepția orelor de latină din liceu, unde mama minunatului Virgil Stanciu, de la Cluj, eminent traducător din limba engleză, făcea cu noi traduceri și interpretări pe Tristele ovidiene.

A fost o scurtă perioadă iar noi, elevii de atunci, eram mai degrabă niște imbecili, deci numai târziu am înțeles eu cu ce unelte subtile încerca să mă înzestreze minunata mea profesoară. A trebuit să descopăr în continuare pe cont propriu ce va să zică o traducere convenabilă, onestă, dacă se poate chiar suplă, bogată, și fidelă în spiritul originalului, nu o simplă o juxtă.

diete 800 calorii

Evident să se cuvine să-ți personalizezi înțelegerea textului, să-l faci al tău îmbibându-te de el, și apoi să încerci să-l uiți pentru a-i da șansa să se nască efectiv în limba ta, ca text viu al tău, nefiind al tău… Vorbesc despre dificile texte literare sau filosofice, nu mă refer la traducerea industrială, care are propriile rigori, dar altele.

Uneori trebuie să începi pur și simplu așteptând. Era destul de simplu: innominabilul, căci noi putem să recurgem și la caracterul sintetic al limbii antice din care ne tragem. Între timp romanul a fost tradus de altcineva, cu un titlu perifrastic, evident.

Deci cred că am renunțat să traduc restul, care se anunță de o complexitate că ți se zbârlește părul; dar aceeași complexitate te provoacă și îți promite stări de extaz… innominabile! Am avut recent o revelație similară într-o dilemă ce mă chinuia din studenție De ce exclamă Lautréamont: Je te salue, vieil, océan! Cred că am să purced cândva la traducerea marelui scelerat, prost tradus de Tașcu Gheorghiu și bine pierde traducția în greutate en anglais de cenzura comunistă din patria mea.

Este o muncă ce te solicită, ai nevoie de toată vigilența trează, de suplețe pe câmpul neuronilor, de inspirație…Traducerea oricărui text substanțial presupune să reușești să treci dincolo de oglindă, unde să întrevezi și legăturile de pe dosul tramei. Apoi trebuie să te ferești de calcul lingvistic, care îți poate juca feste, mai cu seamă dacă traduci din limbile ce au dat deja diferite cantități de neologisme limbii române, iar drumul împrumuturilor fiind deschis, traducătorul ne experimentat poate fi tentat să aducă alte neologisme acolo unde nu are deloc nevoie, adică să adapteze cu minime eforturi termenul deja fabricat în textul original.

Un bun traducător trebuie să fie nu doar un soi de dicționar ambulant de sinonime, dar mai cu seamă un hermeneut care situează contextul adecvat al unui fragment de text, procedând aproape pierde traducția în greutate en anglais permanență la rapidul experiment mental de a situa echivalentul în contexte lingvistice diferite, tocmai ca să-și dea seama care este varianta justă din mai multe aparent acceptabile.

Când traduci poezie, dar și când traduci proză mai cu seamă din limbi precum franceza, unde topica este strictă iar concordanța timpilor asigură exactitatea exprimării, poate în detrimentul vacuității metaforice, trebuie să știi să mânuiești cu subtilitate topica în limba română, de obicei îndepărtându-te de topica originalului, dar revenind la tonul just care este în limba ta.

Traducere, traducători, traductologie

Frazarea în limba română dă impresia că ne putem dispensa și de concordanța timpilor și de alte restricții de topică. Și nu e adevărat.

Eu o spun din propria mea experiență, știu că există studii sintactice pe această temă dar nu le-am consultat. Mă bizui pe un simț probabil dobândit prin frecventarea textelor în mai multe limbi, mai toate neo-romanice.

Cel mai mult mă enervează anacolutul dezinvolt al unora care folosesc acordurile după ureche, acroșând un complement pe care-l fac în mod abuziv subiectul unei subordonate, în fraze ceva mai elaborate. Eu ajung chiar să exagerez, numai ca să nu las loc vreunei ambiguități involuntare, adică mă surprind repetând subiectul ca să se înțeleagă bine cine ce face în propoziția simplă.

Partea întâi

Cred că cititorul român a fost abuzat de anacolut, și continuă să ingurgiteze, iar apoi la rândul său să producă, enunțuri aproximative, unde uită complet cu ce subiect a început fraza. Eu îmi amintesc cu drag de profesorul nostru de la Filologia clujeană, domnul Drașoveanu, care imediat ce intra la curs scria mare pe tablă: Calul fuge. Dar și un text filosofic îți dă mult de lucru.

În toate cazurile trebuie să te situezi la înălțimea lor, începând prin a înțelege miza, pariul estetic, care le justifică existența. Adică motivația profundă a autorului care s-a chinuit să compună acel text și s-a decis, probabil după multe ezitări, modificări, reveniri, dar și dubii, să îl facă public.

Chiar și un text ratat are la origine o motivație, poate insuficient definită chiar pierde traducția în greutate en anglais href="http://probebe.ro/pierderea-n-greutate-sinonim.php">pierderea în greutate sinonim mintea autorului. Traducătorul trebuie cel puțin să adulmece natura acesteia, chiar și atunci când nu i-a devenit nici lui clară.

Iar subiectivitatea traducătorului la rândul ei se modifică în funcție de textele cu care are de-a face sau chiar de evenimentele care survin în viața lui personală, inclusiv de lecturile sale. Cele mai bune traduceri seamănă destul de mult cu traducătorii lor, rămânând în același timp ale autorilor lor de drept. Uneori traducătorul îşi însușește poate prea abuziv textul altuia, din admirație, desigur se spune că e cazul traducerilor din Baudelaire ale lui Arghezi.

Nu vorbim de abuzurile din stângăcie… Dar simbioza pare inevitabilă. Villon tradus de Blaga și același text tradus de Vulpescu seamănă și nu seamănă. Dar e un ton românesc autentic în ambele variante ale Baladei Doamnelor de altădată Iar traducerile reflectă și spiritul vremii.

Luați primele traduceri din Shakespeare, făcute imediat după ce alfabetul de tranziție începea să se consolideze în limba română, și comparați-le cu unele mai recente… Veți avea o călătorie magnifică prin timp, dar și o hologramă despre modificarea sensibilităților.

poți să pierzi în greutate în timp ce pmsing

E cazul unor arte poetice complexe, cel al unor poeme ermetice atât de compacte încât devine imposibil să refaci aceleași ocurențe în pierde traducția în greutate en anglais și muzicalitatea altei limbi, decât doar recurgând la variante și fastidioase explicații de subsol, adică transformând actul traducerii în exegeză și exercițiu comparativ… ceea ce nu este deloc dezonorant, însă trebuie să admiți limitele propriilor tale posibilități.

Și devine o problemă de alegere a priorităților. Renunți la rime când traduci un sonet complex care îți rezistă dar îi respecți linia demonstrativă a ideilor, și inevitabil muzicalitatea? Eu cred că te decizi de la caz la caz. Uneori ai norocul că poți împrumuta perechile de rime dintr-o limbă neo-romanică iar ele se potrivesc, cu minime distorsiuni, și în limba română.

Dar și în acest caz eu văd primejdii de altă natură care mă pândesc după colț. Detest pur si simplu să recurg la un lexic foarte arhaizant, căutând prin vechi lexicoane și dicționare cuvinte care ar intra, la o adică, în tiparul endecasilabului și chiar ar da impresia că reproduc linia de idei din original, dar totul devine o suită de piruete rococo pentru tălmăcirea unui sonet care în original este de o simplitate dezarmantă deși extrem de savant elaborată, ca în cazul sonetelor lui Quevedo!

Și nu o fac niciodată.

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților” (E. Lovinescu)

Nu-mi place dacă traducerea mea miroase a traducere, cum mai spuneam deja. Nu eu trebuie să mă aflu acolo, în centrul atenției, nici meșteșugul meu, limitat, nici priceperea mea de a-i croi o haină potrivită celui care vine în țara limbii mele înveșmântat în strălucirea limbii sale iar eu îi dau numai actele cu care să circule pe aici.

Eliad — traducţie "En faisant une inversion littérale de la traduction roumaine, nous laissons M-r de la Lamartine juger la quelle de ces deux languesétait la plus capable d'exprimer sa pensée, lorsqu'il entonna le chant du Désespoir Cred că cea mai înţeleaptă limbă este limba care agiută pe om a-şi tălmăci gândul într-un chip ca toţi ascultătorii să-l poată înţelege. Nu ştiu dacă dl Lamartine s-a pătruns de frumuseţea tălmăcirii, dar mulţi din noi, care suntem români, mărturisim în cuget curat şi în frica lui Dumnezeu, că nu înţelegem nimica. Autorul limbilor transcrise aice este autorul şi născocitorul unei limbi scoasă la lumină din germenii lui Haos, întemeiată pe o gramatică în io şi un lexicon de asemene Alte naţii au lexicoane ca arhive a limbilor;nouă, românilor, ne trebuie lexicon ca să putem înţelege ce se tipăreşte în româneşte, şi când zic lexicon mă înşel: avem limba, gramatica, operele şi lexiconul dlui E.

Trebuie să devină viu în limba mea chiar autorul, prin intermediul acelui text. Ce se pierde şi ce se câștigă printr-o traducere? Poate o traducere să transpună cu fidelitate amprenta stilistică a textului din limba-sursă?

Aș adăuga ceva care ține și de tema subiectivității.

mai multă greutate pierde

Bine este să lași un timp traducerea să se așeze, așa încât peste câteva luni să te întorci la ea având abia vagi amintiri despre textul pe pierde traducția în greutate en anglais deja ai lucrat.

Îndepărtându-te astfel, vezi noi variante și tururi de frază, îți vin alte opțiuni lexicale sau nuanțe de altă natură care îmbunătățesc munca precedentă. În cazul cel mai fericit ți se pare că nici nu trecuseși prin acel text și e ca și cum ai descoperi munca altuia, cu încântare dar și cu reproșuri.

Și cu un rezultat paradoxal, surprinzător, uneori cu senzația că nici nu cunoști acel conținut, ca și cum ai fi vizitat acel text doar cât să-i asiguri expresia orală, adică să pară o suită de replici sau un fragment de rostire auzită alături pe stradă. Mi s-a întâmplat că după îndelungi elaborări ale traducerii aveam impresia că nici nu știam despre ce era vorba în text. Fiindcă îmi concentram atenția pe acuratețea expresiei și pe stil, neglijând oarecum conținutul.

Ca să scriu prefața trebuia, de cele mai multe ori, să iau de la capăt lectura străduindu-mă să concentrez de astă dată doar pe complexul de idei din text. Când traduci, te afli în măruntaiele textului și poți avea sentimentul că e imposibil să termini traducerea, fiindcă totdeauna rămân și alte variante pentru cutare sau cutare secțiune.

Iar faptul că modifici un cuvânt sau operezi o permutare a elementelor din frază îți deschide noi perspective, iar multe dintre ele sunt înșelătoare, derutante. Să nu credeți că evoc aici superstiții cum se diminuează boxerii pierde traducția în greutate en anglais strategie textuală mistică.

Adevărul este că nu știi cum și prin ce mijloace ajungi să imprimi un ton autentic traducerii tale. Iar grav e că nici nu știi cum să verifici dacă ai ajuns la un rezultat mulțumitor. Iar aici te regăsești în dificultatea oricărui autor aflat dinaintea operei pe care încă nu a scris-o, care continuă să se întrebe dacă a găsit tonul just, sau cadența sau pur şi simplu linia melodică care îi vor permite să structureze o operă încă inexistentă.

Similarmateriale